Gata, m-am decis…blog din Rai, daca de Viagra n-am mai avut parte…

N-ai ce face. Viata asta este un fel de pula: cand mandra si erecta, pusa pe treaba, cand vai mama ei de-abia se zareste dintre coaie. Bine e s-o pui la treaba ca, vorba aia, futi nu futi vremea pulii trece. Eu pe-a mea am pus-o la treaba si-acum, ca mi-a trecut vremea, am cu ce ma lauda si ce povesti.

N-am scris in viata mea jurnale, doar am completat oracole la gagici carora vroiam sa le-o trag. Dar scriam lista de cheltuieli in agende. Cred c-am umplut sute de agende cu cheltuieli, fara de care Papusa – dragostea mea – nu putea sa traiasca.  Am facut o intelegere cu fi-miu, cu care nu prea m-am inteles eu, fiind cam obtuz la minte (fi-miu, nu eu) ca el sa reinvie legenda Nae, asa cum o stie jumatate de Plopeni, iar eu sa povestesc ce-am gasit aici, in Rai. Sper sa se tina de cuvant, ca el e mai delasator asa, seamana cu ta-su , dar daca-l vedeti sau vorbiti cu el, transmiteti-i ca ma supar daca ma lasa necunoscut.

Spuneam de Rai – tot timpul am fost convins c-o sa ajung in Rai. Am fost prea bun la viata mea ca sa nu ma ia Barbosu langa el. Uite ca m-a luat, cam repede dupa unii, nesperat dupa altii, nemeritat dupa mine. Mai aveam cateva de terminat pe-acasa, plus ca n-am apucat si eu sa ma bucur cat trebuie de Viagra. Dar asta e alta discutie.

Acu 3 luni, dupa o luna de ratacire si tot felul de comitete si comisii care m-au examinat, am ajuns in Rai. Nu cu autobuz sau avion, nici macar cu aripi cum se spune pe-acasa, pur si simplu exact asa cum ma stiam, m-am trezit pe-o stea, care-a venit sa ma ia . Ei si Raiul asta este o adunatura de stele pe care stam noi, fiecare cu steaua lui. E cam plictisitor asa, desi putem vorbi unul cu altul si vizita relativ usor.  Mi-am intalnit prieteni dragi, oameni celebri acasa, dar care aici sunt la fel ca mine – nu exista bogati sau saraci, in afara de steaua asta pe care gasesti tot ce-ti trebuie, nu prea mai ai nimic. Sunt 4-5 sarbatori pe an cand avem fel de fel de activitati, in rest stam, citim zilnic raportul cu noii veniti, ne uitam cu orele dupa cei dragi, ii mai ferim de una de alta si punem vorbe bune la barbosu pentru ei.  Exista petreceri saptamanale, dar cam fade dupa gustul meu. Dar incet, incet ii pun eu in miscare si pe-astia.

La Barbos nu poti intra decat odata pe luna, cu o singura cerere, pe care de cele mai multe ori o aproba. In rest nimic. Eu acum inca sunt in training. Avem niste reguli si avem target de fapte bune. La inceput e mai usor, dar dupa noua luni inteleg ca devine mai greu. Cert este ca daca totul merge bine, dupa un timp te-ntorci acasa, tot cu Steaua ta, care vine, te lasa acasa si ia pe altcineva. Acum sper sa se-ntample asta cat mai repede. Cei care sunt mai demult aici si care s-au obisnuit cu Raiul, nu mai vor acasa deloc. Sper sa nu fiu ca ei. In fine, ca si-n viata, vrei nu vrei, cand iti vine vremea te-ntorci acasa.

Cam atat pentru acum, e bine ca m-am hotarat sa va scriu, astept intrebarile voastre, poate aveti ceva neamuri de care vreti sa stiti ceva (oricum cred ca sunt printre putinii cu blog pe-aici). Verific si va spun.  Sunt cu ochii pe voi!!

Naica